... nu e bun de nimic pentru ca indiferent de programul pe care ai da "nu poti sa vezi nimic", ce faci? Pai aici, in lumea mea, in lumea lui Bart, variantele se limiteaza la doua: fie schimbi televizorul desi ceva imi spune ca nu de la el e problema "ca n-ai ce sa vezi la tv", fie fugi in lumea filmelor. Eeeeee ... Abia acum incepe greul. Ca avem la filme ... Si la categorii de fimle ... Unele, putine ce-i drept, "joaca" in divizia A si merita vazute de foarte multe ori. Altele insa sunt numai bune de matineu, adica de categoriile B si C, facute probabil cu un buget "generos" de 100$, cum ar veni banii de iaurt si de doua chifle ai producatorului. Da' p-astea de categorie inferioara le lasam in plata regizorilor si producatorilor implicati in proiecte ca le va veni si lor vremea cand vor da ochii, acolo sus, cu un Zefirelli sau un Brando sau un alt mare actor sau regizor din cetatea filmului chemat de marele Regizor pentru cine stie ce proiect grandios care nu-i va intreba decat atat: De ce? Da' de fapt stii ceva? La ce mizerii ne-au fost bagate pe gat in ultimii ani, unele dintre ele chiar castigatoare ale Oscarului, domnii astia n-au cum sa ajunga sus. Draq ii mananca! Da' nici el nu cred ca-i vrea. Ma rog, am divagat de la subiect. Ce sa-i faci ... blogoree ... Ma intorc la filmele bune, la filmele care au ceva de spus cu adevarat. Fara impuscaturi, fara urmariri spectaculose, fara drame exacerbate, fara salvatori ai planetei. Si spre marea ta surpriza cititorule, sau nu, nu e o productie de peste Ocean. E de-a noastra, de-a europenilor, ma rog, daca noi romanii mai suntem considerati ca facand parte din Europa mai ales dupa ultimele incidente din Italia. De ce vorbesc de Italia? Pentru ca de acolo vine filmul. Film pe care pentru prima data l-am vazut la New York cu peste 10 ani in urma. Si de atunci il tot revad atunci cand sufletul mi-o cere. Mediterraneo. Ti-e pofta de un film bun? Priveste ...
Este ca ti-a placut? Si daca asa arata "LA STORIA", iti dai seama cum e tot filmul? Premiul Oscar pentru cel mai bun film strain in 1992. Si zau ca-l merita! Ce sa mai zic de coloana sonora. Vizionare placuta ...
Un comentariu:
L-am vazut de 3 ori. Si l-as mai vedea inca de 10 ori pe atat. E un film simplu, curat... poate prea simplu si prea curat...ca sa fie adevarat. Fara arme automate sau explozibil C4, fara lumi paralele sau gauri negre... si fara lasere, FRATE! Doar oameni si un magarus, care, insa nu are viata prea lunga. Desi este prezentat drept o comedie... eu am plans... Si am plans nu pentru ca cineva moare in chinuri groaznice (desi dupa magar mi-a parut tare rau)... am plans pentru ca nu voi putea avea niciodata o viata ca aia... O viata in care "ruperea" totala este lait-motivul. O viata in care prietenia dureaza in timp... in care dragostea nu tine cont de statut social...si in care nimic din ceea ce te inconjoara, nu mai conteaza. Asa ca.... am plans... pentru ca o viata ca aia ... nu poate fi adevarata...
Trimiteți un comentariu